Pelerinajele tinerilor în Serbia

Despre Măn. Studenița. Despre Sf. Sava și Sf. Simeon Nemanja (partea a 3-a). Măn. Studenița a fost ctitorită de Sf. Simeon Nemanija, tatăl Sf. Sava, având un rol important în viața și istoria Bisericii Ortodoxe Sârbe. Aici se află: moaștele Sf. Simeon Nemanija și ale soției sale, Cuvioasa Anastasia (cu numele de Ana, înainte de călugărie); moaștele Sf. Ștefan cel Întâi-Încoronat, fiul Sf. Simeon izvorâtorul de mir și fratele Sf. Sava; mormintele a mai multor membri ai dinastiei Nemanja, printre care: regeleVukan, fratele Sf. Sava și al Sf. Ștefan cel Întâi – Încoronat, regele Radoslav,unul dintre fiii Sf. Ștefan cel Întâi-Încoronat; pictura deosebită a Răstignirii Mântuitorului; Biserica Sf. Ioachim și Ana, aflată în curtea mănăstirii, ctitorită de regele Milutin; Biserica Sf. Nicolae, aflată în curtea mănăstirii, având o arhitectură deosebită.

Informații oferite de ghidul Măn. Studenița

Despre Man. Jicea. Construită de Sf. Ștefan cel Întâi-Încoronat, la îndemnul Sf. Sava, pentru a fi sediul Arhiepiscopiei autocefale a Serbiei. Este locul în care au fost încoronați regii Serbiei. Aici, în anul 1220, a fost încoronat regele Ștefan cel Întâi- Încoronat, de către Sf. Sava și a avut loc proclamarea ortodoxiei ca singura religie a Serbiei, moment în care, Sf Sava, a îndemnat întreg poporul să zică: “Să renunțăm la toate pentru Hristos și la Hristos să nu renunțăm pentru nimic în lume!”. De asemenea, aici se află mormântul Sf. Eustachie I, moaștele sale fiind mutate la Patriarhia din Pec, Kosovo

Scurt cuvânt: Vizitare Măn. Jicea

Despre Măn Ranavica. Despre Sf. Cneaz Lazăr. Măn. Ravanica a fost ctitorită de Sf. Cneaz Lazăr și este una din cele mai minunate mănăstiri sârbești, fiind astăzi protejată de legile naționale din Serbia. De asemenea, pe exteriorul mănăstirii se poate vedea o deosebită “broderie” în piatră. Aici se află: moaștele Sf. Cneaz Lazăr; moaștele Sf. Romil, ucenic al Sf. Grigorie Sinaitul, prăznuit pe 18 Sept. Despre Sf. Cneaz Lazăr al Serbiei. Ascensiunea la tron a Sf. Cneaz Lazăr, care nu făcea parte din dinastia Nemanja, dar care, prin căsătoria cu soția sa, Milița, devenea rudă cu membrii acestei dinastii. După 150 de ani de slavă și de cinste, a urmat o decădere a urmașilor Nemanja, o decădere a statului unitar sârb. Sf. Cneaz Lazăr a unit din nou Serbia, dar pentru puțin timp. Despre Bătălia de la Câmpia Mierlei (Kosovo Polje). Despre vedenia îngerească pe care a avut-o înainte de această bătălie. Îngerul i-a vestit că, dacă oastea sa va birui și va doborî armata mult mai numeroasă a dușmanilor, poporul sârb va dobândi pacea și slava lumească, dar se va mândri și va cădea din credința ortodoxă. Despre alegerea grea pe care a trebuit să o facă Sf. Cneaz Lazăr – aceea dintre a birui bătălia și a pierde credința ortodoxă sau de a pierde bătălia de la Kosovo Polje, rămânând sute de ani sub stăpânirea otomanilor, dar dobândind mântuirea și Împărăția Cerească. Despre zbuciumul sufletesc al Sf. Lazăr. Despre alegerea de a pierde bătălia și despre faptul că a trebuit să asiste la decapitarea tuturor comandanților și oștenilor din armata sa, ceea ce a fost un chin de nemăsurat. Chiar dacă Sf. Lazăr nu a fost monah, pustnic sau vreun nevoitor deosebit, pentru suferințele prin care a trecut atunci când a asistat timp de o noapte la decapitarea luptătorilor sârbi, el s-a sfințit. Trupul lui a rămas întreg, neputrezit, binemirositor. Despre moartea cneazului și despre suferința soției sale la reîntoarcerea, peste un an, a trupului Sf. Lazăr din Kosovo în Ravanița. Despre periplul moaștelor Sf Lazăr din Serbia în alte țări în timpul invaziilor turcești. Despre preluarea conducerii țării de către Milița, soția Sf. Cneaz Lazăr, și de către fiul lor cel mare, Ștefan Lazarevici.

Despre Sf. Ștefan Lazarevici, fiul Sf. Lazăr. Despre Măn. Manasija. Despre Sf. Ștefan Lazarevici, cel care a ridicat un stâlp înalt pe Câmpia Mierlei, în amintirea tatălui său, Sf. Cneaz Lazăr. Acesta este un monument înalt, având forma Crucii. Despre domnia grea a Sf. Ștefan Lazarevici și despre alianța sa cu turcii, fiind nevoit să lupte alături de otomani împotriva creștinilor ortodocși. Despre pocăința și regretul Sf. Ștefan Lazarevici pentru faptul că a acceptat să facă această alianță. În semn de pocăință, Sf. Ștefan Lazarevici ctitorește și construiește Măn. Manasija, mănăstirea pocăinței, pe locul unde, în anul 1406, îi biruiește pe turci. Aceasta este una dintre cele mai mari și mai impresionante mănăstiri din Serbia, având aspect de fortăreață. Mănăstirea Manasija a fost ridicată în 12 ani și, pentru o perioadă, a fost locul de renaștere culturală a sârbilor. A fost de multe ori distrusă și incendiată. În perioada ocupației otomane, mănăstirea a fost folosită ca și grajd, iar în perioada ocupației austriece, timp de 300 de ani, mănăstirea a fost folosită ca și depozit de armament. Sf. Ștefan Lazarevici a vrut să fie înmormântat aici. Tot la Măn. Manasija a fost înmormântat și Vuk Lazarevici, unul dintre frații lui Ștefan Lazarevici, Vuk fiind fiul cel mic al Cneazului Lazăr.

Informații oferite de ghidul Măn. Manasija

Despre Măn. Vitovnița. Despre Starețul Tadei. Măn. Vitovnița, a fost ctitorită de domnitorul Milutin Nemanja. Aici se află: mormântul Starețul Tadei - timp de 10 ani, Părintele Tadei a fost starețul acestei mănăstiri; mormântul lui Ștefan Bojovici, cel care a refăcut mănăstirea. Mănăstirea a adăpostit și moaștele unui sfânt sinait, care mai apoi au fost furate și pierdute. Despre Starețul Tadei. Despre copilăria starețului Tadei. Despre bolile grele prin care a trecut în copilărie și în adolescență. Despre fuga la Măn. Gornjac(Gorniac), unde urma, așa cum își propusese, să petreacă ultimii ani de zile, deoarece, după boala de plămâni, la vârsta de 15 ani, medicii nu i-au dat mari șanse de viață. Despre tunderea în monahism și despre dorința de a avea o rânduială călugărească mai aspră. Plecarea la Măn. Milkovo, acolo unde erau mai mulți monahi ruși veniți de la Valaam și unde îl întâlnește pe un stareț foarte blând și răbdător – starețul Ambrozie –, care îi îngăduie toate neputințele și slăbiciunile trupești. Despre momentul când a fost preoțit la Măn. Racovica. Despre peregrinările starețului. Despre stările depresive ale Starețului Tadei, pe care le-a depășit acceptând să ia medicamentație specifică. Despre frica de a fi în preajma oamenilor și de a le vorbi. Despre arătarea Mântuitorului și despre mustrarea pe care i-o adresează Starețului Tadei pentru faptul că nu voia să le vorbească oamenilor. Starețul Tadei va împlini ascultarea aceasta abia mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, când le va vorbi mulțimilor și va alina multe suflete. “Cum îți sunt gândurile, așa îți este viața”, este cuvântul cel mai des folosit de Starețul Tadei.

Informații oferite de îngrijitorul Măn. Vitovnița