Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.

Psalmul 90, 4

Clopotele sparg zumzetul orașului. Oamenii și mașinile stau în loc. „E aici!”. Mă cuprinde o emoție atât de mare încât îmi vine să fug în întâmpinarea Maicii Domnului. E aceeași emoție care îmi inundă corpul an de an pe treptele Mănăstirii Nicula în așteptarea mângâierii.

O lacrimă caldă, un gând, o rugăciune din partea mea, iar din partea Fecioarei Maria un zâmbet care rămâne imprimat în suflet, o îmbrățișare părintească și nădejde că totul va fi bine, că împreună cu Fiul său veghează peste tot și toate.

Dumnezeu ne-a dăruit înțelepciune în această perioadă ca să descoperim bucuriile care ne fac cu adevărat fericiți. De aceea, cred că trăim aceste vremuri pentru a reveni la bunătate, la iubire, la iertare și la blândețe. De când nu am mai avut atâta timp să ne rugăm, să stăm împreună cu cei dragi ai noștri, să citim o carte bună sau să admirăm un apus colorat, să ne bucurăm de lucrurile simple?

„Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu” spunea odată părintele Teofil Părăian, deci să luăm această perioadă ca un bun răgaz spre a ne regăsi cu adevărat iubirea pentru Hristos și Biserică.

Nădăjduind în cele spuse de psalmistul David: „Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui” să sperăm că vom trece bine cu toții de acestă perioadă.

M.G.