Noi n-am fost cu ei în celule să știm, dar au ajuns până la noi atâtea mărturii, încât a nu le cunoaște suferința și jertfa ar fi de neînțeles. Poate că din tot ceea ce s-a scris în și despre închisorile comuniste, cele mai impresionante și grăitoare rămân poeziile. Impresionează ele, prin lumina pe care au adus-o în întunecimea temnițelor, impresionează cei care le-au creat în condiții aspre pentru a alina răni și modul în care au fost memorate și transmise mai departe, până la noi.
Noi n-am fost cu ei în celule, dar avem încă mărturisitori. Puțini, și-ar fi păcat să nu-i cunoaștem. Unul dintre ei este și Demostene Andronescu. Astăzi octogenar, el rămâne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România. Ne-am intalnit cu domnia sa luni, 11 mai 2015, de la 20 .00 in sala „Jean Monnet” a Facultatii de Studii Europene din Cluj Napoca (Str. Emanuel de Martonne, langa Auditorium Maximum)
„Nebum, da, sunt nebun!
Dar, lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri, şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină.
Şi-ai fi de tot comună şi banală,
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală,
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.” (Demostene Andronescu)
Și poate că nu e întâmplător faptul că invitația este făcută astăzi, la 40 de ani de la trecerea în eternitate a lui Radu Gyr, a cărui glas încă răsună puternic prin poeziile sale.
Vă aşteptăm.
